logo-full-color

Cum alegem medicul pediatru pentru copilul nostru?

Deoarece copiii noștri sunt de neprețuit, dorim că totul să fie cât mai bine posibil pentru ei. Și pentru că sănătatea este primordială, a avea un medic de încredere alături de puiuțul nostru și de noi este esențial.

Pentru început, considerăm că trebuie luate în calcul 2 lucruri:

1.     Cum este structurat sistemul medical românesc și care sunt persoanele potențial implicate în îngrijirea medicală a micuțului nostru?

2.     Care sunt situațiile în care suntem puși să alegem un medic pentru copilul nostru și care sunt particularitățile legate de vârstă copilului care influențează această alegere?

Iată ce trebuie să avem în vedere, legat de aspectele menționate:

1. Fiecare copil de naționalitate română are dreptul la asistență medicală gratuită prin medicul de familie. Background-ul de pregătire a unui medic de familie constă în 3 ani de rezidențiat după absolvirea facultății de medicină generală, în cadrul rezidențiatului 6 luni fiind destinate pregătirii în pediatrie.

Spre deosebire de acesta, medicul specializat în pediatrie va urma 5 ani de rezidențiat destinați exclusiv pediatriei și ramurilor sale (nutriție pediatrică, neurologie pediatrică, psihiatrie pediatrică, cardiologie, pneumologie, chirurgie pediatrică, etc). Trebuie precizat faptul că, între medicii de familie, generațiile care au terminat facultatea în anii ‘70–’80 au putut alege, ca studenți, să frecventeze cursurile facultății de pediatrie, ulterior desființată. Dintre acești medici de familie (dar nu numai) o parte aleg ca pacientura lor să fie predominant pediatrică, având un interes profesional în această direcție. 

Ca părinte pus în fața alegerii unui medic de familie, un medic cu interes deosebit pentru pediatrie este de preferat unuia cu înclinații către alte ramuri ale medicinii, așteptându-ne ca cei din prima categorie să fie mai interesați să cunoască noutățile din pediatrie. În sistemul de stat, atunci când medicul de familie simte nevoia sfatului unui pediatru, va trimite copilul la medicul specialist pediatru sau la spital. Astfel, pentru a ajunge la medicul specialist pediatru în sistemul public (și prin urmare gratuit), micuțul pacient trebuie fie să primească bilet de trimitere de la medicul său de familie către pediatru, fie ca afecțiunea să să reprezinte o urgență și astfel să justifice prezentarea directă la o unitate de primiri urgențe / camera de gardă pediatrică a unui spital.

Acestea fiind spuse, este de presupus că un medic specialist pediatru va avea un background, o experiență și o pregătire medicală continuă în pediatrie superioară medicului de familie.

Mai trebuie menționat că, odată ajuns la un pediatru din prespital din sistemul de stat, copilul va fi consultat în limita a 15 minute, interval de timp uneori insuficient pentru o anamneză, consult și decizie terapeutice corecte.

Alternativa sistemului public (gratuit pentru copii, dar cu limitele expuse) este cel privat, în care părinții se pot adresa împreună cu micuțul lor direct unui medic specialist pe care îl poate găsi într-un cabinet propriu sau într-un centru medical multidisciplinar. Ideea avantajului ca un copil să aibă un medic pediatru ca medic curant “dacă este posibil” este susținută de eterna sintagma conform căreia, din punct de vedere medical, “un copil nu este un adult în miniatură”. Mai mult, este în beneficiul său să aibă un medic pediatru “propriu”, care să îl cunoască din prima zi de viață, și astfel să fie la curent cu toate aspectele legate de trecutul său fiziologic (dezvoltarea psiho–somatică și neuro–motorie, imunizari etc.), dar și patologic. Într-un timp care e de dorit să fie cât mai scurt, în această situație se creează o legătură între medic și copil (precum și cu părinții acestuia), care înlătură teama copilului și stânjeneala de a pune întrebări a părinților, ducând întreaga familie într-o zonă de confort si încredere vis-a-vis de pediatru, extrem de necesară în cazul unei eventuale situații de afectare a stării sănătății micuțului.

În acest context apare întrebarea: “Ce este de preferat, un pediatru cu cabinet propriu sau unul dintr-o clinică multidisciplinară, în care există și alți pediatri?” Desigur, în ambele situații, copilul și familia sa vor beneficia de cunoștințele, experiența, disponibilitatea și empatia medicului ales. Diferența apare când pediatrul nu este disponibil (concedii, conferințe, cursuri etc), situație în care medicul cu cabinet propriu se poate afla în situația în care, din cauza concurenței, să nu prezinte părinților o variantă de rezervă, lăsându-i pe aceștia să o găsească. Acest inconvenient nu se întâlnește într-o clinică cu mai mulți pediatri, copilul fiind consultat la nevoie de un pediatru din aceeași echipă. Mai mult, în cazurile în care este necesară părerea unei echipe multidisciplinare, aceasta se poate reuni mai repede în cazul unei clinici cu mai multe specialități decât în cazul în care părerea mai multor specialiști este solicitată de un pediatru cu cabinet individual, existând o barieră fizică în defavoarea copilului. Un alt avantaj adesea întâlnit în clinicile multidisciplinare este că proprietarii își permit o investiție inițială mai mare, fiind de așteptat ca și aparatură (ex. ecograful) să fie mai performante ca cea dintr-un cabinet medical propriu.  

Mai trebuie spus că o consultație de pediatrie ideală ar trebui să aibă durata de minim 30 de minute, timp în care pediatrul poate face anamneza și consultul cu atenție la detalii, examinând copilul în întregime și nu numai strict pentru afecțiunea pentru care s-a prezentat la cabinet, iar anamneza poate surprinde date noi de la ultima vizită și nu numai cele țintite, legate de afecțiunea curentă. Acestea ajută medicul să fie precis în diagnosticul formulat și în decizia terapeutică pe care o ia, explicându-le părinților fiecare pas al examenului și logica sa în formularea diagnosticului, existând un timp alocat întrebărilor părinților, care sunt astfel mult mai implicați în ceea ce se întâmplă copilului lor. Mai mult, timpul acordat îi lasă libertatea medicului să-l ajute pe cel mic să se familiarizeze cu ceea ce se va întâmpla, prin explicații adaptate vârstei, reușind astfel să îndepărteze fobia acestuia vis–a–vis de vizita la medic. Ideal este ca, în afară manevrelor dureroase, pe obrajii celui mic să nu existe lacrimi în timpul vizitei la pediatru. Cel mic ar trebui să ajungă (și datorită familiarizării cu medicul-asistenta-personalul de la recepție–cabinetul în timpul vizitelor profilactice și de evaluare a dezvoltării) să perceapă întâlnirea cu pediatrul ca pe întâlnirea cu un prieten al familiei. Reciproc, medicul trebuie să-i acorde copilului și familiei sale atenția profesională pe care ar arăta-o copilului unui prieten bun, rudă sau, de ce nu, propriului său copil.

2. Părinții se pot afla în situația de a alege medicul pediatru pentru copilul lor în 2 situații:

– Fie atunci când viitoarea mămică, deja însărcinată, este preocupată, împreună cu partenerul său, de alegerea medicului care le va îngriji nou-născutul;

– Fie atunci când, dintr-un motiv independent de dorința copilului, familiei sau a medicului, copilul ajunge să fie îngrijit de un alt pediatru, acest lucru putându-se întâmpla în orice moment al dezvoltării copilului.

În fața acestei decizii, părinții vor opta în primul rând între sistemul public sau cel privat (sau, în cazul în care optează pentru cel public este posibil ca părinții să vrea ca micuțul lor să aibă și un pediatru din sistemul privat de sănătate). Diferențele le-am menționat anterior.

Indiferent de situație, pașii alegerii medicului pentru copilul dumneavoastră sunt aceiași:

a)    Întrebați-vă rudele, prietenii, medicul obstetrician, medicul dumneavoastră de familie, care este opinia lor, asigurându-vă astfel un număr de posibile variante. Este indicat ca, în cazul în care aveți deja un copil îngrijit de un medic pe care dumneavoastră, prin prisma propriei experiențe, îl considerați “ideal”, să încercați și pentru noul sosit în familie același medic. Desigur, dacă atunci când acesta își va putea spune opinia, veți constata o empatie între micuț și pediatrul său, este indicat să păstrați alegerea făcută. În cazul în care, din diferite motive, copilul mai mic nu se simte confortabil atunci când interacționează cu pediatrul astfel ales, puteți să alegeți o altă variantă.

b)    Încercați să obiectivați opinia proprie vis-à-vis de anumite topic-uri. Este posibil să aveți idei ferme legate de ex. de alăptat, vaccinări, administrarea de antibiotice, abordarea fimozei congenitale, etc. În cazul în care ele nu s-au format, odată cu sosirea bebelușului astfel de păreri vor veni natural din instinct, din discuțiile cu rudele sau prietenii, din ceea ce citiți în cărțile de “parenting” sau pe internet. Este bine ca pediatrul să fie empatic cu dumneavoastră în aceste topic-uri bazale legate de copilul dumneavoastră sau să fie un pediatru cu vederi largi, care tratează fiecare situație în mod particular (“tratăm bolnavii, nu bolile”), explicând părinților avantajele și dezavantajele unei anumite decizii. În acest fel, părinții pot fi implicați în luarea anumitor decizii în cunoștință de cauză, în situații care implică și părerea lor. Nu trebuie să uităm că medicina este într-o continuă schimbare și că, raportându-ne numai la țările europene, ghidurile de îngrijire și tratare ale copiilor sunt diferite, respectând anumite situații în care poziția generală este fermă.

c)    Raportați-vă la propria personalitate. Aparțineți categoriei de persoane care preferă indicații clare de îngrijire a copilului și rapiditate în timpul consultației (profilactic sau în caz de boală)? Sau faceți parte  dintre acei părinți care preferă consultații amănunțite, discuții cu medicul, ajungând la o decizie împreună, în situațiile care permit acest lucru (se exclud urgențele medicale, anumite aspecte ferm trasate în ghidurile de tratament, universal valabile și generate de medicina bazată pe dovezi)?

De asemenea, sunt părinți care preferă ca pediatrul copilului lor să fie neapărat femeie sau neapărat bărbat. Pentru unii părinți este important dacă medicul este el însuși părinte.

Raspunzându-vă la aceste întrebări, în cazul în care sunteți ferm “de o anumită parte a baricadei”, veți putea continua selecția din grupul de pediatrii aleși conform punctelor anterioare.

d)    Programați o întâlnire cu pediatrii selectați, indiferent de momentul din viața copilului dumneavoastră în care sunteți nevoiți să faceți această selecție.

Probabil că acesta este pasul cel mai important, pentru că vă va da posibilitatea să cunoașteți clinica, sala de așteptare, cabinetul, personalul auxiliar și, nu în ultimul rând, asistenta medicală și medicul. Urmați-vă instinctul pentru a alege. Un medic cu un CV impresionant, dar care nu empatizează cu voi nu vă va satisface necesarul de relaționare și nu se va transforma probabil niciodată în pediatrul “ideal” pentru copilul vostru.

Nu uitați să întrebați care ar fi sfaturile medicului legate de anumite elemente de puericultură importante pentru dumneavoastră, să cereți relații legate de accesibilitatea telefonică sau prin e-mail a medicului și asistentei medicale, de disponibilitatea pediatrului de a oferi consultații de urgență în afara programului și, nu în ultimul rând, aflați detalii despre spitalul / spitalele în care copilul dumneavoastră ar urma să fie internat în caz de necesitate (asta în cazul în care există o afiliere a medicului către un anumit spital, în România situația întâlnindu-se în sistemul public prin afilierea cu spitalul din localitatea de domiciliu a copilului, iar în cel privat prin afilierea la grupul medical în cadrul căruia consultă medicul). În acest ultim caz, pediatrul propune internarea în grupul medical căruia ii aparține, dar decizia e a părinților să îl ducă pe cel mic la un alt spital privat sau, în cazul în care este o urgență medicală și părinții preferă, la un spital public.

Și dacă instinctul trebuie să vă conducă la alegerea inițială a pediatrului, urmând pașii de mai sus, câteva vizite “reale” la el va vor confirma sau nu alegerea.

În orice caz, noi vă dorim să aveți copii sănătoși, astfel încât vizitele la pediatru să fie numai pentru aprecierea dezvoltării acestora, puericultură sau profilactice.