Polipul anal este o formațiune benignă care apare la nivelul canalului anal sau în zona perianală, având origine în mucoasa anală sau rectală. Aceștia pot varia ca dimensiune și morfologie, prezentându-se sub formă de excrescențe sesile (plate) sau pediculate (prinse de peretele anal printr-un pedicul). Deși majoritatea polipilor anali sunt benigni, unii pot avea potențial de transformare malignă, motiv pentru care evaluarea și excizia lor sunt recomandate.
Polipii anali pot apărea ca urmare a inflamațiilor cronice, traumelor locale, bolilor inflamatorii intestinale (precum boala Crohn), infecțiilor anale sau ca extensie a polipilor rectali. De asemenea, pot fi asociați cu afecțiuni precum prolapsul mucoasei rectale sau hemoroizii cronici.
Simptomatologia polipilor anali variază în funcție de dimensiunea și localizarea acestora. Pacienții pot prezenta sângerare anală ușoară, disconfort sau senzație de corp străin în canalul anal, prurit, secreții mucoase sau durere, în special în timpul defecației. În unele cazuri, polipii pot fi asimptomatici și descoperiți accidental în timpul unui control de rutină sau al unei colonoscopii.
Diagnosticul polipilor anali se bazează pe examinarea clinică prin inspecție vizuală și tuseu rectal, fiind completat, dacă este necesar, de anuscopie, rectoscopie sau colonoscopie pentru a evalua posibila prezență a altor polipi la nivel rectocolonic.
Tratamentul constă în excizia chirurgicală, care este indicată pentru a preveni simptomele și complicațiile posibile, precum sângerarea cronică, creșterea în dimensiune sau malignizarea.
Tehnica de excizie a polipului anal
Excizia polipului anal este o procedură simplă, realizată în regim ambulatoriu, sub anestezie locală sau rahidiană, în funcție de dimensiunea și localizarea polipului.
Pacientul este poziționat în decubit lateral stâng pentru a permite o vizualizare optimă a regiunii anale. După antiseptizarea riguroasă a zonei, se infiltrează un anestezic local, cum ar fi lidocaina, pentru a asigura confortul pacientului.
În cazul unui polip pediculat, excizia se realizează prin prinderea pediculului cu o pensa și secționarea acestuia cu bisturiul sau electrochirurgical, urmată de coagularea bazei pentru a preveni sângerarea. Dacă polipul este sesil, excizia implică rezecția în bloc a leziunii, având grijă să se evite afectarea structurilor adiacente.
După îndepărtarea polipului, hemostaza se realizează fie prin compresie locală, fie prin suturarea plăgii cu fire resorbabile. Proba excizată este trimisă obligatoriu pentru examen histopatologic pentru a exclude prezența unor modificări displazice sau maligne.
Postoperator, pacientului i se recomandă igienă locală strictă, băi de șezut și evitarea efortului fizic intens pentru câteva zile. Recuperarea este, de obicei, rapidă, cu minim disconfort, iar pacienții pot reveni la activitățile normale în 1-2 zile.
Complicațiile exciziei sunt rare, dar pot include sângerare postoperatorie, infecție locală sau stenoza anală în cazuri de excizii extinse. Monitorizarea periodică este importantă pentru a preveni recurența, în special la pacienții cu antecedente de polipi multipli sau boli inflamatorii intestinale.
