Prevenția, diagnosticarea și tratamentul afecțiunilor la copii și adolescenți sunt diferite față de cazurile în care pacienții sunt adulți. Diferențele sunt, în primul rând, de ordin fizic. Stadiile dezvoltării și schimbărilor pe care le presupun aceste diferențe, influențează constant evaluarea simptomelor și alegerea tratamentului potrivit.

În al doilea rând, consultul efectuat unui copil presupune, spre deosebire de adulți, un accent mai mare pus pe comunicarea empatică, dar și pe răbdare și vigilența. Copiii și părinții, deopotrivă, pot fi foarte agitați. Reticența față de consultul medical poate fi mai ridicată, iar în cazul copiilor foarte mici, abilitatea de a-și descrie cu acuratețe situația și simptomele este redusă. În astfel de cazuri, experiența și empatia medicului, precum și existența unui mediu familiar și confortabil joacă un rol major.