Fistula perianală este o comunicare anormală între canalul anal și pielea perianală, care se dezvoltă în urma unui proces infecțios cronic. Cel mai frecvent, fistula apare ca o complicație a unui abces perianal care, după drenaj spontan sau chirurgical, nu se vindecă complet și formează un traiect fistulos persistent. Această afecțiune este cauzată de obstrucția criptelor anale, care duce la infecție și formarea unui abces, iar ulterior, la apariția unei fistule. Factorii predispozanți includ bolile inflamatorii intestinale (precum boala Crohn), infecțiile anale recurente, intervențiile chirurgicale anterioare în zona anorectală și imunodepresia.
Clinic, fistula perianală se manifestă prin secreții purulente sau seroase la nivelul orificiului extern, disconfort perianal persistent și episoade de durere, în special în cazul obstrucției traiectului fistulos. Pacienții pot prezenta și prurit, edem local și, uneori, febră în cazul suprainfecției. La inspecție, orificiul extern al fistulei poate fi vizibil sub formă de o mică deschidere la nivelul pielii perianale, în timp ce orificiul intern se află de obicei la nivelul criptelor anale.
Clasificarea fistulelor perianale se realizează în funcție de relația acestora cu structurile musculare ale sfincterului anal și poate include fistule intersfincteriene, transsfincteriene, suprasfincteriene și extrasfincteriene. Diagnosticul se bazează pe examinarea clinică, tuseul rectal și investigații imagistice, precum ecografia endoanală sau rezonanța magnetică, care ajută la identificarea traiectului fistulos și a eventualelor ramificații.
Tratamentul fistulei perianale este predominant chirurgical, întrucât tratamentele conservatoare nu sunt eficiente în închiderea traiectului fistulos.
Tehnica de fistulotomie
Fistulotomia reprezintă procedura chirurgicală standard pentru tratamentul fistulelor perianale simple, având ca scop deschiderea traiectului fistulos pentru a permite vindecarea acestuia prin epitelizare secundară. Intervenția se efectuează sub anestezie locală, rahidiană sau generală, în funcție de complexitatea fistulei și preferințele pacientului.
Pacientul este poziționat în decubit lateral stang pentru a permite un acces optim la zona perianală. După antiseptizarea riguroasă a regiunii, chirurgul identifică orificiul extern și introduce un stilet în traiectul fistulos pentru a localiza cu precizie orificiul intern. Se procedează apoi la incizia tegumentului și a țesuturilor de-a lungul traiectului fistulos, deschizându-se complet fistula și se practică chiuretarea pentru a îndepărta țesutul fibrozat favorizând astfel vindecarea prin granulație.
Postoperator, pacientul trebuie să urmeze măsuri de igienă riguroasă, băi de șezut cu apă călduță și analgezice pentru controlul durerii. Vindecarea completă durează, în general, câteva săptămâni, în funcție de complexitatea fistulei și complianța pacientului la îngrijirile postoperatorii.
Complicațiile fistulotomiei sunt rare, dar pot include sângerare, infecții locale, întârzierea vindecării sau, în cazurile complexe, afectarea funcției sfincteriene, ducând la incontinență fecală. În cazul fistulelor complexe, tehnici alternative, precum tehnica LIFT (ligation of intersphincteric fistula tract) sau utilizarea de grefe biologice, pot fi necesare pentru a asigura rezultate optime și a minimiza riscul de recurență.
