Fisura anală este o leziune liniară sau ovalară a mucoasei anodermului, localizată cel mai frecvent la nivelul liniei mediane posterioare a canalului anal. Aceasta apare ca urmare a traumatismului local, de obicei cauzat de constipație cronică, scaune tari, diaree prelungită sau efort intens la defecație. Alte cauze pot include afecțiuni inflamatorii intestinale, infecții sau traumatisme locale repetate.
Fisura anală este o patologie frecventă și se manifestă prin durere intensă la defecație, de tip tăios sau ars, care poate persista ore întregi după evacuarea scaunului. Pacienții pot prezenta, de asemenea, sângerare minimă, sub forma unor urme de sânge roșu aprins pe hârtia igienică sau în vasul de toaletă. Din cauza durerii, apare adesea un cerc vicios în care pacientul evită defecația, ceea ce duce la agravarea constipației și, implicit, la perpetuarea fisurii.
Există două forme clinice principale de fisură anală: acută și cronică. Fisura acută este o leziune recentă, superficială, care poate avea potențial de vindecare spontană cu tratament conservator. Pe de altă parte, fisura cronică se caracterizează prin margini îngroșate, prezența papilei anale hipertrofiate și a mariscii santinelă, necesitând adesea tratament invaziv pentru vindecare.
Tratamentul fisurii anale include inițial măsuri conservatoare, precum băi de șezut, utilizarea de laxative pentru a preveni constipația și aplicarea de unguente cu nitroglicerină sau blocante ale canalelor de calciu pentru relaxarea sfincterului anal intern. În cazul fisurilor cronice sau refractare la tratamentul conservator, se recurge la intervenții minim invazive, cum ar fi cauterizarea fisurii.
Tehnica de cauterizare a fisurii anale
Cauterizarea fisurii anale este o procedură minim invazivă utilizată pentru a stimula vindecarea țesuturilor și a îmbunătăți vascularizația locală, fiind indicată în fisurile cronice care nu răspund la tratamentul medicamentos. Procedura se realizează de obicei sub anestezie locală și presupune utilizarea unui electrocauter sau a unui dispozitiv cu radiofrecvență pentru a îndepărta țesutul fibrozat și a promova regenerarea mucoasei.
În timpul procedurii, pacientul este poziționat în decubit lateral stâng sau în poziție genupectorală pentru a asigura o expunere optimă a regiunii anale. După antiseptizarea riguroasă a zonei, se infiltrează un anestezic local pentru a elimina disconfortul. Se utilizează apoi electrocauterul sau radiofrecvența pentru a debrida marginile fisurii, îndepărtând țesutul cicatricial și stimulând formarea de noi celule epiteliale. Se acordă atenție evitării lezării sfincterului anal pentru a preveni complicațiile, cum ar fi incontinența.
După procedură, pacienților li se recomandă băi de șezut cu apă călduță, utilizarea unor emoliente pentru scaun și aplicarea unor creme cicatrizante pentru a facilita vindecarea. Recuperarea este, în general, rapidă, iar pacienții pot observa o ameliorare a simptomelor în decurs de câteva săptămâni. Printre posibilele complicații ale procedurii se numără sângerarea, infecția și stenoza anală, însă acestea sunt rare dacă procedura este efectuată corect.
În cazul în care fisura nu se vindecă nici după cauterizare, pot fi necesare intervenții chirurgicale mai complexe, cum ar fi sfinterotomia laterală internă, pentru a reduce hipertonia sfincteriană și a permite vindecarea completă.
